A fi e miez în gândurilor oase
O măduvă hrănind păşiri să mire
Cu întrebarea-n piele de uimire
Åži-un strai veciei rece taina coase.

În ghem de viaţă aţa e subţire
De-ajuns secunda-n clipe tumultoase
E către traiul ce-a etern miroase
Amurgul de cunoaşte înteţire.

E existenţa visul fără sacru
Părere-n cuget, înger nefiresc
ÃŽn cerc divin e omul simulacru.

Din zare idealuri sure cresc
Băut în zori de moarte sânge-i acru
E dulce în crepuscul vin ceresc.