nemișcată


privesc
în neștire,
rearanjez stelele-n particule minuscule,

praful dansează-n ochii mei,


mi-e interzis să te-ating,


mi-e interzis să te-ating,
dar pot oricând să mă uit la polenul florilor cum tremură pe buzele tale,
pe capul sculptat de vânt,


începe bombardamentul, piatra sare în aer, îmi intră sub pleoape,
ca o fereastră
peretele se deschide

din nou,


umbra face ce știe mai bine, admiră în tăcere


vântul,
apicultor grijuliu, imită, ba floarea, ba stupul,
căldura tremurâ, poartă boabele, în sus,
în jos,

se prind unele de altele