e plin de musculițe

în camera mea

nu știu de unde au apărut

nu știu cu ce se hrănesc

știu doar că în visul de-aseară

cineva îmi tot repeta

că musculițele sunt rănile mele

boala de care m-am vindecat peste noapte

la atingerea unei aripi

pare o prostie, scrie chiar și în Biblie

"că pe mulți i-au înșelat visele

și au căzut cei care au nădăjduit în ele"

pare o prostie, repet, dar parcă mă simt

mult mai bine acum

însă ce să fac cu musculițele astea?

dau cu spray și nu mor

palmele mele sunt prea mici

pentru a le prinde pe toate din zbor

și mă dor de atâta pleznit, tare mă dor,

Tu-le mama lor!

am nevoie de o metodă mai eficientă

ia să mă gândesc...

o, da, îmi amintesc!

o să le prind cu o carte

la fel ca Nică din Amintiri din copilărie!

am nevoie de una mare

dar pe care s-o stric, pe care s-o murdăresc?

hm, mai bine, caietul ăsta studențesc

pe care l-am cumpărat de la ABC

costă 5 lei și pot rupe paginile din el

fără probleme

mă pun, așadar, pe omorât musculițe

dar ceva din mine începe să aibă remușcări

nu știu de ce, parcă omor o parte din mine

hm, deschid caietul, de milă, curiozitate

și, când colo, ce văd?

rănile mele, durerile mele

boala de care m-am vindecat peste noapte

toate strânse, într-un poem

numit "Musculițe"

la naiba,

cum de a prins visul meu

viață în realitate?

unde urmează să cad

eu, păcătosul?

poate, înapoi

în visare?