poveștile timpului citite din anale,
au creat în mine un curaj nelumesc,
azi destram cu el zbuciumări carnale,
pentru tot ce simt cerului mulțumesc.

tăcerea mi se pare piatră filosofală,
se odihnește vântul la umbra ei,
iubirea de viață mă poartă spre fală,
elixirul nemuririi l-am furat de la zei.

nerăbdător condeiul mă pune la treabă,
cuvinte luminoase în jurnal să înșir,
slujesc lumea și cerul ca o roabă,
iertată de păcate sub solar patrafir.

nu-mi pasă ce gândește lumea snoabă,
mi-a înflorit credința ca un trandafir.