Cum vise și speranțe se nasc doar în zadar
Azi moartea o salut iar vieții îi pun belciug,
Visez un ultim show să-i las lumii în dar,
În dric blindat de sticlă și fără de coșciug.

Îmi iau coroane singur, din alea naturale,
Tocmesc și gospodine experte în colivă,
Invit vreo opt amante să-mi fie bocitoare
Iar la priveghi să-mi cânte neapărat o divă.

Și ne distrăm, și bem, jucăm desculți în foc,
În pauze concepem copii și epitafuri,
Iar la crăpat de ziuă o luăm ușor din loc
Spre cimitir, solemn, soboruri și tarafuri.

Iar eu... ce stare de plăcere, ce-mplinire
Pilit și tolănit ca Ramses pe patul auriu,
Înconjurat de flori, condus spre nemurire,
În dricul cel de sticlă, defunct și totuși viu.

Râzând, trimit gloatei bezele sprijinit în cot
Și cânt cu lăutarii despre amor și bani,
Acum pierdute-s toate și eu pierdut de tot
Între fete frumoase, flori, popi și opt țigani.

Plouă în cimitir și brusc mă răzgândesc,
Parcă-i frumoasă viața cu tot ce-i rău în ea,
Îi spun prin semne bocitoarei-șefe c-o iubesc
Se urcă-n dric și schimbă-n roz povestea mea.