sau poate doar eu sunt străinul, cel care în lumea miracolelor
copilăriei am trăit printre umbrele voastre și n-am călcat niciuna
că am fost atent să nu doară pe nimeni
practic suntem niște străini care mai beau o dată
ca să simtă viața, adică așa cum știm, apa și aerul și chiar lemnul
sunt elementele care ne unesc

mai are vreunul dintre voi o mină de creion de 0.7, mai are cineva
vreo amintire atît de intensă, atît de primară, atît de intimă
să n-o poată povesti, ceva sacral,
cum te-ai fi uitat după iubita altuia, după mama prietenului tău
sau ai furat și ai băgat banii la păcănele
să ai ceva după care ochii tăi suferă acum și nu mai există ochelari să corecteze

să-ți fie rușine că mai miroși a copilărie dar să-ți fie rușine că nu mai recunoști
mirosul, să înfigi degetul în brînză și să spui că aici e centrul universului dar de fapt ești singur
și brînza era furată de la un cîine, să știi, să fii conștient că viața ta s-a scurs de trei ori ca o sticlă de ulei
să nu mai rămînă nimic, acum poți să o reciclezi și de fapt te ia dracu

tot ce am învățat împreună a fost arta de a ne despărți
fără să ne pară rău și acum ne întîlnim părerile de rău
acum copilul din noi iese în fața noastră cu poza în mînă să spună că suntem pierduți
mi-a spus o fată azi că am încă 18 ani doar pielea e mai mare cu vreo 30 de numere
e și ăsta un fel de a încăpea în pielea ta
în fapt creierul e doar o sită prin care trece timpul și la final ești singur în ea