în zorii dimineții din rugă de iubire,
plămădesc câte un strop de fericire,
atunci simt lumina de suflet aproape
și toată deznădejdea într-un surâs încape.

dar fericirea o mai simt și atunci,
când gândurile-mi zboară libere prin lunci,
când pot să fac și păsări si oameni fericiți,
dându-le speranțe atunci când sunt mâhniți.

așa um se întorc florile albe în meri,
așa vreau să revină în suflet primăveri,
nu prea știu iarna cum să o trăiesc,
nu vreau iubiri de gheață să dăruiesc.

romantic incurabil sunt pentru lume
pe unde pășesc cu iubire las urme.