un aer eşti în piept de zeitate
femeie ce-n lumină-ţi ai cununa
iar la picioare-ţi plouă umbre-ntruna,
spre tine căi mi-e dorul a străbate.

pe al meu cuget lenevindu-ţi struna
cuvinte pe hârtie-ţi duc în spate
în noaptea cea cu buzele crăpate
de la a bea cernelii totdeauna.

pe lume-ţi scrii pe-a fi în a mea zisă
că şi nălucă eşti în zări puţin
îndepărtându-ţi pielea ta promisă.

îţi caut liniştea din vise-n vin
şi parcă omeneşte vii, de clisă
nuntindu-ţi dulcele pe-al meu pelin.