Născut pe când se moare gândul ţipă
Cu el îmi venerez mirarea sfântă
Şi întrebări în trupul lui tot cântă
Acela ce-i din aburul de clipă.

Când cu enigma ta se ia la trântă
Femeie, nemuriri se înfiripă
Şi de iubire face-n veci risipă
Iar bezna de a fi îmi e înfrântă.

Din tălpi te cuget, unde ţii o zare
Şi până-n plete, unde ai frumos
Când noaptea zbor de preacuvinte are.

Ai smuls din mine coasta de la os
Spre a trăi, spre a veghea altare
Păşesc cu-atins pe sânul tău muntos.