- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Ninge mărunt cu polei parfumat
Învelit în iubiri părăsite,
Peste care se așterne uitat
Un Crăciun în speranțe strivite.

Ninge frumos și-o lacrimă-mi curge
Și-altele apoi, înghețând pe obraz,
Gândul îmi fuge și inima-mi plânge,
Pentr-un vis preamăreț și viteaz.

Te privesc peste-un vis și-ți văd ochii
În oglinda străzii murdară,
Și nuanțele preafrumoasei rochii
Ce-am strâns-o în brațe-ntr-o seară.

Ninge frumos peste vechi amintiri.
Cu polei și tristețe adâncă,
Crăciunu-i doar un cuib de iubiri,
Iar eu, mai departe-s o stâncă.