știu, muzica ta se va stinge lent într-o noapte albastră fără sfârșit
din iarna care începe curând
și se va risipi
în zorii unei dimineți în care voi adormi surd și neresemnat.
tu vei începe să te destrami și să te pierzi în gaura neagră din inima mea.
eu nu voi putea niciodată să te strâng în brațe într-o dimineață cu soare
cu ninsoare sau doar oarecare
tu niciodată nu îmi vei zâmbi caraghios curios sau pur si simplu duios și
niciodată nu-mi vei lua mâna să o apeși roșind pe pieptul tău
când ți-aș spune că vreau să mă trezesc cu tine în toate diminețile care mi-au mai rămas.