Ți-am lăsat sub brad două scrisori, drept cadou.
Scrisori de lemn, seamănă cu scrisorile tale de când erai mic, scrisul clătinat, împleticit în rânduri unul peste celălalt.
Trebuie să fi fost emoția beată.
Și eu am scris la fel, de fapt nu am mai scris de atunci.
Oricum, bradul nu e nici măcar împodobit.
Luminile alea colorate s-au stins, cred că erau defecte, așa că le-am rupt.
Globurile le-am mâncat, iar beteaua nu e prea rezistentă, am încercat să spânzur un animal roșu și gras, dar s-a rupt și ea.
Și oricum, Moș Crăciun e poet, deci prin urmare e analfabet.
Nu am înțeles nimic din scrisorile alea.
Nici măcar nu e Crăciunul, nu știu de ce, dar am crezut că ai să mai vii pe aici.
Poate vii până nu sunt cuprinse de crengi, și trufe de biscuiți.
Nu am înțeles nimic din scrisorile alea.
Poate am întârziat, sau poate am greșit adresa.
Oricum, ți-am lăsat scrisorile astea de lemn au alfabetul șgâriat cu unghia pe ele, poate le găsește Moș Crăciun.
Și devine și el normal.
Nu doar un animal roșu și gras, ce se hrănește cu biscuiți și lapte.
Și poate e mai atent.
Iar tu nu ar trebui să mai plângi cu lacrimi de lapte.
El e mereu nesătul și îi place să bea.