Ce frumos,cu fulgi grămadă
Și cu pomii înălbiți,
Ai venit frumoasa iarna
Peste oameni obosiți.

Suntem obosiți de toate
Și ne obosim mai mult
Când umblăm printre troiene
Ale vieții din trecut.

Căutăm sa găsim pașii
Fericirii ce-am pierdut
Însă fulgii vieții noastre
Fac troiene și mai mult

Singura noastră speranța
E s-avem privirea-n sus
Unde urmele sunt clare
Sunt lăsate de Isus

Doar călcând pe urme clare
Ce ni le-a lăsat demult
Nu se șterg,de-ar ninge anii
Oamenilor pe pământ.

Iarna pura a speranței
Vrem sa fie totul alb,
Vrem sa fie totul veșnic
Și ferit de-al morții prag

Vrem sa fie perfecțiune
De un alb imens și pur
Nu de multele troiene
Ci de viață far' cusur