Frumoaso ce privirea-mi naşti în ape
Sărută-mi mâna ce stiloul ţine
Hrăneşte clipa-n foi să scriu din mine
A ta nălucă-n rănilor agape.

Ivindu-te în patima ce vine
Din haosul tenebrelor mioape
Ai stins o stea în cerul să o-ngroape,
Imens de taină-s liniştile pline.

Şi mi te fac iubire pe hârtie
În pielea ta inexistentă lupt
În raţiunea Domnul doar ce-o ştie.

Prin noaptea cu mister neîntrerupt
Tu încarnează-te amor să-mi fie
Din întrebare gândul de-mi înfrupt.