E teatru-n piruete de tăcere,
E-un miez de umbre-n pâinea dintr-o rază
Când noaptea la taifas cu stea se-aşază
Tenebra pita de-ntrebări îmi cere.

Te simt pe sânge, tu, iubito trează
Să ne-ndrăcim amorul în mistere
Teluric frunza cea din brâuri piere
Să fim deşertului de oameni oază.

Din luna ce-are chip de mămăligă
Plângând mănâncă beznic vârcolac
Păcatul şi-l ascunde şi nu strigă.

În untul foii cu peniţa zac
Bolnav că sunt zadarurilor rigă
Dar firul Ariadnei bag în ac.