Motto: Eminescu n-a existat Marin Sorescu


Eminescu nu-i o țară
Prea făcută de ocară
De găgăuți și sicofanți
De demagogi și falși magnați
De hoții îmbrăcați în magistrați
De îmbuibații cinici fără școală
Urechea ce minte și ochiul ce înșală!
Eminescu este codrul cu izvoare cristaline
Este timpul care trece și e timpul care vine
Este lacul ce ascunde feeria mândrei Luni
Este visul feciorelnic, care crede în minuni
În stele reci și în luceferi, călători spre infinit
Eminescu e privirea unui dor nemărginit
Către florile albastre, în lumea asta atât de triste
Dorința stăruinței noastre ca Eminescu să existe
Prin lumea prinsă-n cataclisme
Ca limba noastră românească
Inundată-n barbarisme
Prin Eminescu să renască...
Eminescu e speranță
Nu mai fii tristă, Floare albastră!
Deși acum străbatem grele toamne
Așteptăm ca în poveste
-Haide, vină, Țepeș, doamne
Și ne scoate din noroi
Eminescu a fost și este
Ca repetabilă povară...
Dacă mai avem o țară!
Ea și El există-n noi!