- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Un cântec voios de jandarm se aude
Printre podgorii de Drăgășani,
Răsună-n ecou-i și frunzele ude
Căzută în toamna gonită de ani.

Sergentul plutonu-l comandă răstit,
Jandarmii în marș defilează pe drum,
Și frunzele moarte-n covor veștejit
Le-aduce în piepturi al brumei parfum.

Spre deal peste întinse podgorii de vii,
Scrutând poligonul departe în zare,
Trecând peste ierburi moi și-argintii
Jandarmii înfrâng a toamnei răcoare.

Și cântecul lor răsfrânge departe
O dragoste mare și-adâncă de țară,
Din suflete tari fără frică de moarte,
Cu gândul la pace, la vreme de vară.