Mi-ai scris de-atatea ori pagini de iubire
Iar organismului meu parca nu-i sta în fire,
să-și rupă file din al lui trecut rece și sfârșit,
când tu pentru mine ai fost asemenea-i un mit,
ce astăzi mă lovește-n spațiul dintre coaste ,
unde m-atingeai în zilele acelea ale noastre.
Astăzi a mea oglinda rece și tăcută
ma face să-mi ating vechiul tatuaj, ce astăzi mă lasă atât de tăcută
lingușita și adormita de ale tale săruturi moi,
pe care le știm și le simțit doar noi…
Când treci atât de repede și bine peste mine
un val rece și nervos spre a mea inima firava vine.
Când te văd zâmbind langa acei tovarăși nemiloși,
tu în al meu suflet doar un petic coși
cu acul nesteril și plin de sânge,
ce peste al meu piept alb curge.
Mi-ai făcut un bypass timp îndelungat,
iar astăzi ale tale mâini și ai tai ochi tăioși m-au alungat.
Mă doare atât de tare,
insa nu spun nimănui nimic din a mea cruda durere,
crezand ca mea tarie-mi va aduce o oarece plăcere.
Mai stau aici c-o ultima tigara-n mana plina de inele,
admirand doar ranile.
Hainele-mi sunt pline de tine și noi,
de ale tale dulci săruturi moi,
ce-mi atingeau ai mei umeri goi.
Acel fior mai vreau să-l simt o data,
mai vreau din a ta doza de morfina,
mai vreau fiecare-mi molecula să-mi fie
degradata.
Iubirea ta rece și amara
o pun peste-acea rochie sumara,
acea ultima cafea cu lapte,
ce astăzi m-a făcut sa o detest
azi simt sângele azbest
si mă face azi de tine eu sa mă feresc.
Mă uit incet și peste ochii tai fugari ,
cum vrei și simți peste noi sa sari,
mai rămân putin în al tău drum întortocheat
să-mi amintesc de acel moment,
in care tu m-ai dezbrăcat
de frici, traume și suferințe
si mi-ai pus în loc niște moarte consecințe.