Astăzi simt ca mă descompun în mii și mii de atomi micuți
Și fiecare simte cum tu iarăși mă săruți.
Molecula mea ruptă din al meu cord pribeag și trist
Mai vrea o dată ca tu să i fii artist.
Un doctor tu ai fost și vei rămâne pentru mine,
Cu ace vechi și nesterile,
cu foarfeca și bisturiul rece,
ce mi face spaima-n măduva să urce.
Mă pui ușor pe acel pat ruginit și vechi
și mânecile neastâmpărat îți sufleci.
Te pregătești de acea grea și cumplită operație,
care mă va face să mi pierd acel ultim strop de respirație.
Plămânii mei anoști și singuri
simt cum tu implantezi în al meu corp firav
doar niște fioroase tuburi.
Acum tu ajutat de-o asistentă
încerci să vezi dacă mai sunt măcar puțin inconștientă
să mi pui în acea perfuzie-obosită
un gram din acea substanță ponosită.
Mai vrei să mi lași doar o ultima strigare
și să mi schimbi ușor a mea stare de-agregare.