nu sunt multe de spus
când femeile își strâng lucrurile
și pleacă din viața ta
poate toate așteaptă să le spui
Nu pleca
dar nu găsești aceste cuvinte
care par ucise de o tăcere
ce plutește în casă
încât ar putea dărâma pereții și acoperișul
și toată lumea ar vedea
cu câtă migală își aranjează femeile chiloții
atunci când pleacă

nu sunt multe de spus
când femeile pun valizele la ușă
de parcă ar trage de fiecare secundă
de parcă fiecare secundă devine
o funie care vă leagă strâns
și voi doar căutați o foarfecă
să divideți aceste vieți

nu sunt multe de spus
când femeile deschid ușa
și mai privesc în urmă doar o dată
și te gândești că privirea aceea e pentru tine
ca și cum ochii ei nu ar ști
să privească o altă lume
dar ele doar verifică
dacă nu cumva au uitat chiloții pe calorifer

sau nu mai privesc deloc în urmă
și privești tu cu câtă siguranță
pășesc femeile spre o altă lume
în care nu vor întâlni ochii tăi abandonați la ușă

nu sunt multe de spus
când ai închis ușa
te așezi pe canapea și te gândești
dacă nu cumva au uitat chiloții pe calorifer