- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Covor de frunze ruginii
La poarta unității mele,
Mă va purta cu pași târzii
Cândva, prin anotimpuri grele.

Frumoasă toamnă-mpodobită
Cu brumă groasă argintie,
Tu îmi ești singura iubită
La Drăgășani - cuprins de vie.

Și drumuri lungi aventuroase
Spre poligon umbrit de dealuri,
Vă voi ruga cu lacrimi groase
Să-mi amintiți de-aceste plaiuri.

Purtând pe frunte diademe
Zăpada iernii-are să vie;
Eu îmi voi aminti prin vreme
Covor de frunză ruginie.