-67-

Totuna-i, în suspans ori în cădere,

s-admiri balansul clipelor, însemnul

că-n ham n-ai cum să ții ceea ce-i liber.

De-ai arendat virtuțile dorinței,

vei câștiga doar praful de pe tobă.

Nu te-ncălzește frigul de pe urmă.

-68-

Și pietrele, în a lor neclintire,

au inimă, își plâng des neputința

de-a încălzi o inimă pierdută.

Nu mișcă piatra vorbele amare,

nici ploi de gânduri nesupuse, terne.

La ce bun sacrificiul făr’ de suflet?