muri-o-aș mirat de-atâtea minuni
văzute instantaneu pe-opusul trotuar
fără plombe la niciunul dintre molari

sigur semnele mirării le vedem
pe mulțimi de fețe trecătoare
fără să cunoaștem dedesubturile

uite-o, bre, cum mă invită să mă mir
frumoasa foc vopsită-n blondul holdelor

două găuri și-a acoperit c-un roșu țipător
ambele pe-același picior cu inegalitate
una-n genunchi și-alta mare spre-înălțime

zâmbesc, șoptesc, dar nu-mi fac cruce
și mâine e o zi în care-o să am parte
de cine știe ce-adorabilă minunăție

e moda vremurilor noastre
și văd minuni la fiecare pas
când practic toate-s cu putință
doar câtă vreme sunt în viață