Abia mai târziu am înțeles părăginirea
fuga în cerc a micilor dușmănii și urletul acesta
ca o moarte a tuturor lupilor

nu din păduri ci din gând

Oamenii trec hainele lor rămân împrăștiate
pe-aleile bătătorite frumos decupate și-ntinse frumos
ca sforile grele și putrezinde prin porturi

mese de fier zile de fier și numai rugina
ca o ultimă ironie un zâmbet nici amar nici desprins
o simplă conștientizare a golului

și inima și bărcile-s goale
pescarii de oameni
nu i-am găsit