copacule

*
de pe mormântul
unde doarme tata
îţi privesc invidios coroana
pios mă plec spre ea
şi-ţi mulţumesc
de-acuma am identitate
cu mândrie constat
că-s fiul unui mare rege
nepământean

**
mă răcoresc la umbra ta
ÅŸi cu uimire
mă întreb cum e posibil -
dacă în lemnul tău
ascuns stă focul
ce s-a aprins drept rugul
care pe-atâţia
i-a prefăcut cenuşă

***
tu trebuie să fii
sămânţă din copacul vieţii -
dacă odată ajuns crucea
pe care-a răstignit iisus
prin cuie seva ta s-a scurs
în palme şi-n picioare
minunea învierii
să fie doar
o altă lăstărire-a ta?