Oare credința
Care cere să iubești pe Domnul
Mai mult decât pe tatăl său și mama ta
Este radicalism în devenire
Refuz să cred, așa mi s-a spus
Nu te mai închini, norocul s-a dus
M-a dezmoștenit tata
Zicând, ăla să-ți dea, de rău să te ferească
Dar simt de acum că moștenesc
Împărăția Cerească
Am fost alungat cu mult timp în urmă
Din grădina Edenului că am mușcat din măr
De câ d am învățat să citesc
Am stat alături de Domnul
El este mai mult decât o grădină
Fiindcă ne-a adus lumină
Și nu mă simt alungat
Un prea norocos autodidact
Mai urmează ceva după credință
Este simplu nu este vreo știință
Iubind desăvârșit o biserică
Care te învață cum se predică
Se începe cu Doamne ajută, Doamne ferește
Și continuarea are pentru tine în cer ferestre
Chiar și financiar îmi merge bine
După ce am învățat respectul de sine
Așa buni se dezvăluie oamenii
Respectându-ți semenii
Și nu mai am nevoie de buzunarul părintesc
Iar și ei acum simt că mă iubesc