Oh,iubirea mea flamandă,
Ce mai ieri stăteai la pândă…
Astăzi mă privești absentă
Și pe buze simt doar gust de mentă.

M-ai lovit de toți peretii,
M-ai fâcut să plâng mai tare,
Mi-ai luat sufletul firav,oh,și l-ai aruncat în mare.
Mi-ai strivit ai mei umeri mici și goi…și ochii mi-ai imprimat pe foi.

M-ai făcut să cred în rău,în suspine și durere,
Astăzi Ana are lacrimi,nu ca ieri sacii cu mere.
M-ai făcut să văd in oameni doar venin și răutate,
Astăzi nu mai vreau s-aud decât ale mele șoapte.

În ochii mei azur ca valurile mării,
Se oglindeau sentimente de iubire stranii.
Ochii mei ce mai ieri te priveau cu foc,
Astăzi varsă lacrimi pentru al tău malefic joc.

Plâng,suspin și mă gândesc la tine
Focul nostru încă arde-n mine..
Ochii-mi sunt plini de durere,frică și nesiguranță
Poate ne vom iubi,dar într-o altă viață.