aniversările sunt amare. o spune incongruența universal caducă
a iubirilor noastre, o arată pasul șoptit al uitării
peste cadavrul mutilat al amintirilor subconștiente.
aniversările sunt amare. nici nu mai știm ce sărbătorim, cît a trecut
ce importanță are.

aniversările sunt amare, dar n-au fost întotdeauna așa.
acum, cînd bei lichiorul trist al uitării, cînd ziua se îngînă cu moartea
te gîndești ce-ai putea aniversa și cobori în pivnița
în care au mucegăit zacuștile celor mai frumoase clipe
știi că aniversările sunt amare.

te-a prins zăpada în trecătoare, pe oglidă s-a format gheața ca pe un lac
și nu mai reușești să ieși de sub ea.
odată am iubit, dar iubirea mi-a adus doar flori pe geamul ferestrei.
amintirile sunt amare, știi că ai iubit, că ai fost iubit dar acum s-a dus și
nici nu știi, nu mai știi de ce doare.

uitările sunt barbare. au trecut peste tine, au ars totul, au otrăvit fîntînile
iar din tine n-a mai rămas nici măcar regretul.
ești exilat în patul în care dragostea s-a șters ca o icoană foarte veche
într-o biserică arsă de speranță. uitările sunt barbare.
nici nu știu, iubileinaia, nu mai știu ce mă doare.