//

solitudinea a devenit o capcană.
nimic nu se prinde in ea.
nici măcar gândurile.

te plimbi prin pădurile de la marginea orașului
cu căștile în urechi. alergi.
un alergător de cursă lungă.
asculți royksopp și știi.

o sa vina din nou ceva care va muri.
forma unei femei frumoase pe care o iubești.
ești o micuță lesbiană dar fără contact fizic.

tot ce înseamnă mângâiere ți-e străin. tot ce înseamnă iubire
seamănă cu o frică. un punishment.
tot ce înseamnă discriminare te înspăimântă.

tinerețea aceasta care nu va dura veșnic.
o păpușă pe care o strângi în mâini în momentele de anxietate.
cand se termină melodia te întorci înapoi către casă.

vezi trenul de navetiști tras de o locomotivă albastră.
vezi păpușile care ard.
ciorile pe liniile de telegraf.
moartea legată cu o funie de un gard ca un caine.

ai ajuns în mometul în care chiar dacă vrei nu te mai poți întoarce.
trebuie să accepți. contaminarea cu murdărie, aerul toxic,
fuga imigranților înspre granițele către care și tu alergi.

dincolo? nimeni nu stie.
poate LIBERTATE. poate SINGURATATE.

dar sigur ciorile negre atârnate pe sârmele de border.
ziua par că așteaptă. noaptea dorm. uneori le vezi zburând prin fața
geamului apartamentului, cu miile.

ce este dincolo? nimeni nu știe.

dar sigur o fată frumoasă care te ademenește cu un zâmbet
și îti oferă o noapte de dragoste. și nu poti, nu poți să te mai întorci.
habibi.