și se făcu lumină
o lumină albă și pură
ca o fecioară
hăituită de întuneric
încolțită
schingiuită
și luna țipa pe cer
și cerul țipa
strângând la piept stelele
iar lumina albă și
pură se arunca
în îngeri și-n oameni
se ascundea în mine
și sorbea din dimineața
care se năștea ca un
copil
sugând la sânul vieții.