între mine și mine există o grădină cu trandafiri de damasc acolo arunc noapte de noapte trupurile femeilor sacrificate pe altarul zeului din subconștient psihologii ar putea spune că de vină e realitatea asta plină de tentații și remușcări dar fără ea nici zei n-ar mai fi nici dicționare de vise nu s-ar mai tipări homer credea că de la zei ne vin visele dar ce te faci când zeii cântă manele și mănâncă la kfc iar în loc de ambrozie și amaranth cer aripioare picante și vin de cotnari cine își mai aduce aminte de muncile și zilele când zeii declamau din ibycus din nichita cântând în olimp imne înălțătoare despre tărâmul mirific în care azi te plimbi cu liftul unei multinaționale la intrare stă ruginită aceeași lozincă arbeit macht frei care în traducerea liberă a lui dante sună lasciate ogni speranza voi che entrate aceiași psihologi ar putea spune că dante a fost unul din ultimii căutători de aur știți acele grăunțe mici sclipitoare pe care nu le găsești decât în vis cu ele îmi plătesc femeia cu aripi care îmi țese cămașa de urzici dimineața o îmbrac peste aripile crescute în vis și aștept cititorii să vină să rupă din mine patale de trandafir