N-aș fi crezut că-i în zadar
Cînd te strîngeam la piept cu ură,
Și-ți recitam poeți pierduți
Sorbindu-ți lacrima de zgură.

Nu m-am gîndit că-mbrățișez
Fantasma visurilor mele;
Miraj al frunzelor de toamnă
Pe-al căror pat să mă așez

și să visez… Să plec departe,
Să mă cufund în vraja nopții,
Să cînt cu patos și cu dor
O partitură de amor.

Și să valsăm pe pat de nori
Deasupra gîndurilor noastre,
Într-un apus solar, pictat
într-o mulțime de culori.

Să ne plimbăm… Lumina lunii
Cărări de sticlă să așeze,
Un lac de-argint și bănci de nuc;
Cu stele să ne-mbrățișeze.

Adormi în somnul meu, frumoaso.
Ia-mă de mînă, să fugim
Prin viforul dezlănțuit
Al dorului nemărginit.