acum muzica mă pătrunde pe toate culorile
frecvențele spectrele prin piele și sub forma unor fini
curenți electrici prin păr și ție
ți se strînge pielea pe mînă și ai ochii adînci ca două vieți

sînt oameni care strălucesc și pe aceștia nu-i uiți niciodată
și uneori te fac să simți că odată trăită viața
e de parcă ai fi trăit

toate viețile deodată
să strigăm să umplem cerul cu tot ce-i în noi să se vadă
pe boltă o imensă autopsie
a dragostei

cîtă bucurie poate îndoi o tristețe cîte tristeți
pot pune în genunchi
fericirea?

nu, nu mi-e teamă
cînd toate expedițiile apollo au fost buchetul meu de flori
ai muri cu mine?