beau lapte și mângâi pisica
albă
finețea ei mi-amintește să-mi cumpăr și o ciocolată
albă
s-o mănânc pe balconul înecat de crini
albi
căci totul e lumină
albă
și fericire. mai ales dacă e sintetică
ca s-o citez pe psihologa mea cu rochie
albă
care se-apleca și se-nchina când vedea nori
albi
și dinții mei sunt
albi
că din carnea lui am mușcat
fiind sătulă de atâta rai
și sângele n-a țâșnit, măcar
alb
știam - mama ta n-a crescut niciodată iubirea
în tine