S-au amestecat relele cu păcatele,
S-au învățat versificațiile cu sărăcia,
Simți cum sufletele, agonizatele,
Resping poezia?

Praf și pulbere, cremene și iască,
Focul gheenii în inimă bântuie,
Îngerii pier, diavoli trăznească,
Cine ne mântuie!

Au început să prolifereze
Necuvintele murdăriilor fără sens,
Creierului i se implantează proteze:
Mă dor imens.

De la bun simÈ› la vulgaritate,
De la frumusețe la urât,
Și citești și le înghiți pe toate
Și-ți stau în gât.

Până în clipa când te ferești
Să mai iei o carte în mână,
Tu, autorule, ce mai prostești
Limba română!?

Dar publici, pandemie, infecție
Morman de prostie fără măsură;
Critici nebuni, asta-i ultima lecție
De literatură?