Zidesc tăceri

Se toarce-n cer fuior de nor,
Cu văl de ceață mă acopăr,
Alunec iar din dor în dor,
Dureri trecute să răscumpăr.

Gregare chipuri mă-nconjoară
Și mă sufoc în triluri fade,
Chiar mintea-ncepe să mă doară
De-atâtea fețe și fațade.

N-am cum la toate ține piept,
Nu aflu zări acestei lumi,
Și cum nimic nu pot să-ndrept,
Zidesc tăceri în mine însumi.