Aveam 15 ani. Toate prietenele mele fumau. In casa scărilor. Eu mă jucam cu chibritele. Așteptam să se stingă, până îmi ardeau degetele. Nu te juca cu chibritele, să nu faci pișu in somn. N-am fumat nici măcar o dată. Aveam disciplina unei atlete. Pentru că eram una. Fetele vorbeau. Despre iubiti, țoale, East 17, Tupac, Backstreet Boys. Despre alte fete, despre părinți abuzivi, violenți ori nepăsători. Sau cine mai știe.
Au trecut decenii. Elena a trecut si ea printr-un divorț apoi o relație cu un obsedat din Austria, care o hărțuia. Printr-un cancer la sân. Am auzit că i-au refăcut sânul, acolo, in Viena, foarte frumos. Nu-i place să gătească, iar Dumnezeu i-a trimis acum un iubit- chef, înstărit. Nu știu dacă mai fumează.
Diana e singură. Face sală zilnic. Merge la petreceri și festivaluri. Postează poze cu ea semi-nud pe social media. Are un business al ei, profitabil și disprețuieste copiii. Ea mai fumează, deși renunțase câțiva ani, înainte să moară taică-său.
Alina și-a înșelat soțul cu un golan. Zilnic, timp de 8 luni. Ea a făcut judo si n-a fumat niciodată. Dar nici cu focul nu se juca. Se joacă acum.
Așa e la 40. A doua adolescență. Singurătatea ridurilor, când a trecut un an și nu ai ajuns la seringa cu Botox si acid hialuronic. Singurătatea din cuplu. Singurătatea în mijlocul oamenilor. Cea mai dureroasă.

Plătesc facturi. Duc copiii la școală. Citesc. Dansez prin casă. Ocazional flirtez. Mă joc. Acum fumez din când în când.

Si încă-mi place să privesc chibritul cum se stinge, încet.