elisabetei

în vara ce părea să nu se mai termine
și totul începea cu moartea
te așteptam în lumina chihlimbarului
începusem alfabetul dragostei în aramaică
trăiam mai mult la miazănoapte
nu mai era nimeni pe lume
floarea-soarelui în descompunere mută
continuă poemul
care să cutremure pământul
să nu se facă țăndări
paloarea de sfinx a culmilor
așezându-ți-se-n palmă
am oprit timpul ai oprit timpul
am vrut să nu mai vezi corola înnegrită
de praful deșărtăciunii să nu o simți
am presărat pietriș alb înaintând cu greu
să mă cuprinzi pe drumul transcedental al ființei
versuri scrise pe bicicletă într-o țară blocată
și lumea
numai tu care să înceapă viața