în orașul cu o mie de biserici,
păcatele se spală în apă de ploaie,
enoriași sărmani fac plecăciuni la clerici,
speranțe sub povara crucii se înconvoaie.

dar eu aud cântând în brazdă plugul,
a venit vremea noilor însămânțări,
a înflorit a doua oară rugul,
aprinde flacăra prieteniei dintre țări.

îmi urmez calea cu întrebări în buzunare,
simt conexiunea cu timpul schimbărilor,
sunt tot mai greu de rezolvat nevoile lunare,
dar lumea mea se află în toiul căutărilor.

să fiu optimistă mi-a intrat în reflex,
planific viitorul formidabil, complex.