ca o pasăre ce se reflectă în piatră
dimineaţa ochilor tăi
ora de ceară
lumea de aer
m-am ascuns într-o coajă de nucă
în chiotul ciorchinelui sub picioare uscate
casa mea s-a pitit şi ea în aripa celor ce-o bântuie
în frica râsului tău că n-o să-ţi fiu casă
unde să mă duc?
unde să mă ascund cu solzii
de solzii mei albaştri ca pielea lovită
ce chiot m-ar mai putea primi
cât nisip ar mai trebui să-nghit
ca să împiedic rostirea unui monstru
uite azi m-au găsit într-o groapă
hingherii
m-a găsit pe-ntuneric lângă îngerul ei
în cercelul de fontă zâna stărilor verzi
zâna peşterii buturugii ei de viaţă.