liniile de tramvai continuă să se întindă
ca și cum ar fi dâre de sânge merg pe urmele lor

am observat oamenii aruncându-se pe șine n-am încercat să salvez pe niciunul
amețeala nu trece repede după un astfel de eveniment
încă sunt obsedată de arderea pădurilor și-mi imaginez că și pielea mea arde în flăcări

sunt deținuti în acest moment care stau în camerele lor de izolare
mă simt penetrată de unul dintre ei e atât de bine fără obligații și sentimente
iar durerea curge mai departe ca sângele și vinul

revin lângă tine după acest vis lucid mă târâsc pe șinele de tramvai și aștept
să devin o altă ființă am observat că dacă rămân mai mult timp acolo
inima mi se liniștește

soarele curge și el mai departe ca un vin dulce făcut din sângele meu
experienta asta e oricum demodată dragostea n-o să vină doar tramvaiul
pe șinele lui lucitoare ca un călău din secolele trecute izbind lama de mai multe ori
&
ceva se trezește în tine când ești lovit