aplaud lacrimi cu pleoapele
pe răni te duc durerii mai departe
puroiază sfertul academic de ceas
aşteptări
şi după asta vii dezvelită de meninge
creierul tău gol e un cum a sutra
doar pe pământ este iad, îmi spuneai
cu caşul la gură,
nimicul se înfăptuieşte în negăsirea lunii de soare