iubirea mea scăldată în pasteluri,
pe cerul ploilor de rece toamnă,
să mă gândesc la tine mă îndeamnă,
iubitul meu dorit în multe feluri.

dezleagă taina lacrimilor mele,
să știi că zilnic îmi e dor de tine,
să știi că de loc nu îmi este bine,
că între noi e brumă și cețuri rebele.

doruri pătimașe transpun în coloane,
vor să deschidă cerul, să-l cuprindă,
să vadă în azur ca într-o oglindă,
chipul tău captiv în cerești cotloane.

știu că ne vom întâlni nu prea târziu,
dincolo de cerul vitreg, străveziu.