noaptea care o să vină / tăcerea pe care o să o suport
printre zgomote de ambulanțe
de artificii
tăcerea nopții pe care mi-o trag ca pe-o cămașă peste corp
ca să adorm mai repede să intru într-un vis
să fiu acolo bolnavă de singurătate și tu să te apropii încet de mine
să-mi pui mâinile la ochi și eu sa nu știu cine ești
alexa mă întreabă cât de fericită sunt / ce pot să-i spun robotului de la amazon
decât că e o noapte frumoasă aici în vis întinsă în pat cu perfuzii
prin ele picură un fel de bucurie / dar când n-am confundat eu bucuria cu tristețea
trec autobuzele prin fața casei pline cu oameni pline cu măști
trece un excavator care mătură zăpada
mă imaginez la un concert wardruna îmi place
stralucirea orbitoare a scenei
flash-urile
blitz-urile
corpurile oamenilor mișcându-se sacadat așa ca respirația mea
va fi o noapte în care voi încerca să supraviețuiesc
muzica nordică îmi va picura prin perfuzie
stau pe un pat de mușchi verde dar când n-am confundat eu moliciunea cu duritatea vieții
tot patul se acoperă încet, încet cu zăpadă pentru că în noapte a început să ningă
o ninsoare malignă care se topește pe toate organele mele
am o inima mare roșie
ca a unui animal ce trebuie să alerge continuu
cand perfuzia se oprește se oprește și inima
acum pot să ascult în liniște muzica
mă întorc către tine îți iau mainile de pe ochi și nu văd decât noaptea adâncă
ești o himeră / dar cand n-am confundat eu himerele cu realitatea
noaptea care o sa vină va fi frumos o halucinație
care îmi va înfășura corpul ca un halat de spital tare și aspru
și eu voi rezista voi alege să cred ca sunt acoperită de o pătură albă și moale
ca blana unui animal din povești sau pur simplu/ o să mă sufoc
în noaptea care o să vină tăcerea pe care va trebui să o suport
printre zgomote de ambulanțe de artificii de moarte/
va fi doar a mea.