unde se află ceea ce ne lipsește?

ne jucăm privindu-ne fără contact vizual
așa reușim să despărțim spațiul dintre noi
până acesta se obișnuiește cu divizarea
în lipsa noastră
alături de cei care își poartă bucăți din ei
precum copiii jucăriile de pluș murdare

nu ne mai doare dacă nu ne atingem
și prezicătoarele nu ne vor găsi printre cărți
nici la drum de seară nici în ajun de lăsata secului
doar prin diminețile perfecte ne vom juca
adâncind fiecare sorbitură în ceașca cu cafea
zațul stă ca nisipul pe o plajă
plină cu alge uscate
nu ne mai spune nimic