bucurii și speranțe ne leagă,
sub lumina stelelor țesute pe pânză,
prietenia noastră se încheagă,
ca laptele când se preface brânză.

Castelul Cuvântului ne primește pe toți,
cei care avem poezia în sânge,
pune în mișcare ale timpului roți,
absorbind lumina ce din idei ninge.

la masa de scris răsar metafore,
iriși de curcubeie se înalță la cer,
savurez culorile ca pe anafore,
vorbe condimentate cu sare și piper.

se scurge euforia din iscusite condeie,
fiecare vers îmi pare divină scânteie.