chiar înainte ca tu să suni la ușă trag zăvorul cu graba unui clarvăzător dincolo de prag nu e însă nimeni doar zâmbetul tău aprinzând lumina de pe hol amintirile dau năvală și fac patul să scârțâie până bat îngerii în calorifer și strigă ogoiți-vă mă că să-mburdă ceru’ și parabolica lui d-zeu mâine sectoristul va fi trimis să cerceteze cine a făcut semne obscene pe tălpile lui d-zeu stați stați nu e decât fumul țigărilor mele de când o așteptam pe eroina acestui poem ea are nevoie ca să existe de un balaur și de un făt-frumos în cearcănele ei vezi cerul în ale mele balaurul din subconștient uite-l cum vine cu lancea sfântului mare mucenic gheorghe înfiptă în piept de atâta spaimă și cutremur mă ascund într-un vers unde nu e nici urmă de curaj doar țigările mele și balaurul care îmi oferă un foc din ochii îmi curge pe pernă nisipul unui deșert cu magi și cămile ce încă mai caută prin mine eroul care nu am fost