Într-o lume aglomerată,
Fără zâmbet sau speranță,
Să deschid ochii îmi doresc,
Și să mă trezesc la viață.

Cum gândirea ne împinge
Să păcătuim mai des
Și să iubim tot mai puțin,
Stând în supărări și stres.

Ca o apă e tristețea,
Ce coboară peste minte
Și preia ușor controlul,
Unui corp naiv, cuminte.

Vesel e mai greu să fii,
Fiindcă tu poți să alegi,
Fericire sau tristețe
Sau regrete ai să culegi.