gata, nu mai vreau iluzii să vânez,
în jungla plină de sălbăticii,
nici iubirea fragilă s-o înveninez,
cu ironii de șarpe și cu nimicnicii.

la tot pasul se află o bălărie,
o smulg dar alta crește la loc
și nu pot face o vrăjitorie,
să schimb în minune al lumii soliloc.

acum la vânătoarea de visuri parfumate,
îmi fac cu greu drum printre scaieți,
mii și mii de flori cu destine curmate,
fac să plângă de jale fluturii răzleți.

deasupra stele cu principii asumate,
varsă sclipiri peste umbrite vieți.