Kira este aici?
M-a întrebat albastrul
În timp ce călătoream pe creasta
Care curgea din mine în larg
Verde, crudă, înaltă,
Ca un catarg.

Habar nu am, i-am răspuns!

M-a privit ca pe un bețivan.

A întors spatele și a plecat
După care a închis ușa cu șarm.

Niciodată nu m-aș fi gândit
Că un poem poate fi scris
Dintr-un adânc stins în
Întrebarea lipită de sens
Pentru că n-am știut unde
Era Kira într-un moment!